Dr. Ana Maria Stoica Medicina Functionala

Vârsta cronologică ar putea fi diferită de vârsta biologică

Conform cercetărilor, unele părți ale corpului îmbătrânesc mai repede decât altele. O mai bună înțelegere a acestui proces ne poate ajuta să trăim mai mult, deoarece nu numai vârsta biologică poate fi diferită de vârsta cronologică, ci variază de la organ la organ.

Din ce în ce mai multe cercetări sugerează că vârsta noastră reală pare a fi mai puțin importantă decât se crede, cu tendința de a exista o discrepanță între vârsta cronologică și vârsta biologică. În timp ce aceste două numere pot fi legate, ele nu se potrivesc întotdeauna, în special atunci când avem o viață cu alimentație nesănătoasă, sedentarism, stres negestionat și lipsă de somn care ne îmbătrânesc, fără îndoială, prematur.

Cercetările sugerează că există un amestec complex de factori genetici, de stil de viață și de mediu care se combină pentru a determina cât de repede va îmbătrâni corpul, dar acest lucru nu afectează în egală măsură toate organele. O persoană poate părea că are 38 de ani, însă poate avea rinichii unei persoane de 61 de ani, după cum a constatat un studiu. Așa cum un vârstnic de 80 de ani, s-ar putea, în aparență, să nu mai aibă păr, iar ridurile să fie extrem de pronunțate, dar să-și păstreze capacitatea respiratorie echivalentă cu cea a unui adult de 40 de ani.

„Cu timpul, întreaga funcționare a unei mașini scade, dar unele piese se uzează mai repede decât altele. Dacă motorul începe să nu mai funcționeze, puteți remedia asta – dacă mai târziu corpul se uzează, puteți remedia asta și așa mai departe”, spune Michael Snyder, care este genetician la Universitatea Stanford.

Complexitatea relativă a organelor împreună cu dependența de funcționarea vaselor de sânge pot fi factori determinanți în modul în care acestea fac față vârstei, cercetătorii remarcând că: „Este logic să credem că modificările în vasculatura și microvasculatura diferitelor organe legate de vârstă trebuie să fie un factor semnificativ care să contribuie la disfuncția lor legată de vârstă”.

Datele lor ridică întrebări legate de existența unei limite superioare a duratei de viață a anumitor organe. Un exemplu bun este ficatul. El este cunoscut pentru capacitățile sale de regenerare, iar unele persoane cu până la două treimi din ficat scos chirurgical au experimentat refacerea organului la dimensiunea anterioară într-un an. Nonagenarii ar putea fi o categorie neexploatată de potențiali donatori de ficat, conform cercetărilor și a mai multor transplanturi de succes din ultimii ani. Astfel sunt monitorizați un grup de pacienți cu transplant de ficat, a cărui vârstă are peste 100 de decenii înainte de a împlini pacienții această vârstă.

„Ce mâncăm și cum mâncăm, cum dormim și când dormim – toate aceste lucruri ne pot afecta organele în moduri diferite pe care nu le înțelegem pe deplin”

Richard Siow

Anumite organe pot fi mai sensibile la unele aspecte ale stilului nostru de viață decât altele. „Un exemplu foarte bun sunt plămânii și poluarea”, spune Richard Siow, directorul cercetărilor legate de îmbătrânire la King’s College din Londra. „Plămânii sunt mai îmbătrâniți în oraș sau în medii cu poluare ridicată.”

„Ce mâncăm și cum mâncăm, cum dormim și când dormim – toate aceste lucruri ne pot afecta organele în moduri diferite pe care nu le înțelegem pe deplin”, spune Siow.

Conceptul de vârstă a organului devine mai estompat la nivel microscopic deoarece celulele individuale ce constituie organul uzat necesită înlocuire în mod regulat. Acest lucru înseamnă că multe țesuturi se regenerează în timp, iar ritmul de regenerare poate varia destul de mult. Cei mai mulți neuroni nu sunt înlocuiți pe măsură ce îmbătrânim, în timp ce celulele roșii din sânge vor circula în medie 4 luni, iar celulele care formează membrana intestinală necesită înlocuire după doar câteva zile. Neuronii nu sunt singurele celule cu o durată lungă de viață, celulele din ficat și pancreas pot, de asemenea, coexista cu celulele mai tinere într-un mozaicism de vârstă, care poate oferi cercetătorilor indicii cu privire la mecanismele de îmbătrânire a organelor.

Unele dintre organele noastre pot fi mai rezistente atunci când vine vorba de îmbătrânire, dar toate acestea vor încetini treptat în timp, iar cercetările recente sugerează că este posibil să putem prezice care este primul organ care îmbătrânește. Un studiu de la Universitatea Stanford a identificat cel puțin 87 de molecule și microbi prezenți în corp care pot fi folosiți ca biomarkeri ai îmbătrânirii.
Examinarea modului în care acești biomarkeri s-au schimbat la voluntari timp de 2 ani a relevat faptul că oamenii îmbătrânesc prin mecanisme biologice diferite, descoperind că ar putea clasifica indivizii în diferite tipuri de vârstă prin gruparea biomarkerilor în funcție de organul sau sistemul cu care erau asociați cel mai strâns.

S-au găsit dovezi că ar putea exista 4 tipuri diferite de îmbătrânire, pe baza căii de îmbătrânire dominantă: rinichi, ficat, metabolism și imunitate, iar alți cercetători sugerează că există și altele, cum ar fi îmbătrânirea cordului. De asemenea, poate fi identificat tiparul de îmbătrânire al unei
persoane care poate fi redus la o combinație de factori genetici și de mediu, conform spuselor lui Michael Snyder. Dacă această cercetare este corectă, tinerii pot fi informați cu privire la ce aspect al sănătății trebuie să monitorizeze pe măsură ce îmbătrânesc.

„Dacă aveți probleme cu inima, înseamnă că sunteți din categoria de îmbătrânire a cordului, asigurați-vă că țineţi sub urmărire colesterolul rău, faceți consultul cardiologic periodic, faceți exerciții fizice ”, spune Snyder. „Pentru cei de tip metabolic, urmăriți dieta; cei de tip hepatic, beți mai puțin alcool etc.”

Deși nu se știe dacă tipurile de vârstă identificate vor avea ca rezultat schimbări fiziologice care pot afecta negativ sănătatea pe termen lung, Snyder este sigur că intrăm într-o eră mai personalizată a abordărilor orientate către intervenții anti-îmbătrânire.

„One-size-fits-all doesn’t cut it” (Nu există soluție universală pentru toată lumea), spune el. „Exercițiile fizice și alimentația bună pot ajuta în general, dar dacă inima sau rinichiul se uzează, este posibil să fie nevoie să faceți mai multe strategii direcționate”.

Progresele aprofundate ale învățării automate ajută oamenii de știință să obțină estimări mai precise ale îmbătrânirii biologice, iar una dintre aceste abordări implică studierea metilării ADN-ului în care diverse gene sunt activate / dezactivate prin atașarea unei grupări chimice metil la părți ale ADN-ului uman. Se crede că acest proces este una dintre modificările epigenetice aduse ADN-ului nostru care determină modul în care genele noastre sunt influențate de mediu și de stilul nostru de viață.
Metilarea ADN-ului variază în funcție de vârstă și modelele noastre epigenetice se modifică, acest lucru permite dezvoltarea ceasurilor epigenetice despre care se crede că sunt predictori ai vârstei biologice.

Ceasurile epigenetice permit compararea vârstelor biologice ale diferitelor țesuturi. Țesutul mamar feminin, de exemplu, pare să îmbătrânească mai repede decât restul corpului. Cu toate acestea, chiar dacă aceste ceasuri se dovedesc a fi corecte, nu știm dacă tratamentele pentru încetinirea acestor ceasuri vor încetini și procesul de îmbătrânire.

Orice modalitate alegem să privim îmbătrânirea, obiectivul final este nu numai să o încetinim, dar să o prevenim sau să o inversăm dacă este posibil, iar prin știință acest lucru pare deja posibil la nivel celular. Cercetări promițătoare recente de la Școala de Medicină a Universității Stanford indică faptul că au fost capabili să întinerească celulele de la donatorii în vârstă, transformându-le în proteine Yamanaka. Proteinele, cunoscute sub numele de factori Yamanaka, sunt utilizate în mod obișnuit
pentru a transforma celulele adulte în celule stem pluripotente induse sau celule iPS. Cu toate acestea, pe cât de promițătoare este această cercetare, a face ceva similar cu un întreg organ poate fi mai dificil.

Cu toate acestea, această lucrare poate fi primul pas într-un proces de evenimente care poate duce la noi tratamente care ar putea fi capabile să modifice ceasul biologic al celulelor și țesuturilor fără a fi nevoie să elimini organele din corp.

Mulți oameni de știință sunt concentrați pe extinderea sănătății și a duratei de viață a persoanelor în vârstă prin descoperirea medicamentelor anti-aging. O recenzie recentă a Universității din Londra scoate în evidență faptul că medicamente precum rapamicina, metforminul și litiul ca fiind tratamente potențiale pentru a întârzia debutul multor boli și probleme care însoțesc bătrânețea. Cu toate acestea, niciuna dintre intervenţii nu a fost în măsură să inverseze toate simptomele numeroase ale îmbătrânirii. Tratamentele anti-îmbătrânire pot avea efecte specifice asupra țesuturilor, iar unele pot lucra sinergic împreună, revizuirea a subliniat necesitatea unei mai bune înțelegeri a modului în care procesul de îmbătrânire afectează diferite organe în moduri diferite.

Pot exista multe moduri diferite în care fiecare organ îmbătrânește și este logic să le examinăm pe toate și să avem grijă de fiecare dintre organele noastre cât mai bine pentru a promova îmbătrânirea și longevitatea sănătoasă. Organele sunt sisteme interconectate și, în conformitate cu Richard Siow, îmbătrânirea unui organ va afecta inevitabil celelalte organe.

„Dacă aveți inflamație în articulații, inflamația va avea impact asupra creierului și asupra inimii voastre,” spune el. „Fiecare organ diferit are o traiectorie diferită, dar toate sunt legate între ele”.

Referințe

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1358332/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6457252/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1358332/

https://journals.lww.com/transplantjournal/Fulltext/2016/07000/Beyond_the_Limit__Approaching_Systematic_Use_of.34.aspx

https://journals.lww.com/transplantjournal/fulltext/2017/07000/Octogenarian_Liver_Grafts_Reaching_Centennial_Age.37.aspx

 

Scroll to Top